Historical and Cultural Context/ro: Difference between revisions
Machine translation by bot |
Machine translation by bot |
||
| Line 4: | Line 4: | ||
== Origini antice și ritualuri == | == Origini antice și ritualuri == | ||
De la societățile preistorice la civilizațiile consacrate, dansul a fost folosit pentru a se conecta cu divinul, a exprima durerea sau celebrarea și a uni comunitățile în ritualuri comune. Antropologii au observat că mișcarea ritmică și dansul colectiv sunt comportamente umane aproape universale - centrale pentru ceremonii precum riturile de trecere, tranzițiile sezoniere și vindecarea spirituală.<ref name="Dunbar2014">Dunbar, R. (2014). How conversations around campfires came to be. ''Frontiers in Psychology'', 5, 1135. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2014.01135</ref> | |||
Exemplele includ dansurile de transă ale poporului San din Africa de Sud, ritualurile de tors ale misticilor sufiți și ceremoniile bazate pe tobe în tradițiile afro-braziliene și native americane.<ref name="Aldridge1996">Aldridge, D. (1996). Music therapy research and practice in medicine: From out of the silence. Jessica Kingsley Publishers.</ref> Aceste practici urmăreau adesea să inducă stări alterate de conștiință pentru vindecare colectivă, introspecție spirituală sau crearea de legături sociale. | |||
Vezi: [[Ancient Origins and Ritual/ro|Origini antice și ritualuri]] | |||
< | <span id="Evolution_to_Modern_Conscious_Dance"></span> | ||
== | == Evoluție către Dansul Conștient Modern == | ||
În secolul al XX-lea, dansul a reapărut ca instrument de vindecare prin discipline terapeutice precum Terapia prin Dans/Mișcare (DMT), inițiată de figuri precum Marian Chace, Mary Whitehouse și Trudi Schoop. Acești practicieni au recunoscut că mișcarea poate fi folosită pentru a accesa emoțiile, a elibera traumele și a sprijini integrarea.<ref name="Levy1988">Levy, F. J. (1988). Dance movement therapy: A healing art. American Alliance for Health, Physical Education, Recreation and Dance.</ref> | |||
Prin anii 1970 și 1980, au început să prindă contur și practici de dans conștient non-clinice. Cele 5 Ritmuri ale lui Gabrielle Roth și terapia prin artă bazată pe mișcare a Annei Halprin au pus bazele unei mișcări moderne care punea accent pe libertate, prezență și transformare.<ref name="Roth1998">Roth, G. (1998). Maps to ecstasy: A healing journey for the untamed spirit. New World Library.</ref> În deceniile următoare, au apărut noi modalități precum Biodanza, Movement Medicine și Soul Motion, încorporând ritualul, psihologia și expresia creativă în experiențe de dans accesibile. | |||
<div lang="en" dir="ltr" class="mw-content-ltr"> | <div lang="en" dir="ltr" class="mw-content-ltr"> | ||
Revision as of 13:42, 15 February 2026
„Dansul conștient”, așa cum există astăzi, este adânc înrădăcinat într-o istorie lungă și diversă de mișcare rituală, întruchipare comunitară și exprimare spirituală. De-a lungul culturilor și secolelor, dansul a servit ca un instrument puternic pentru vindecare, povestire și coeziune de grup. Mișcarea contemporană de dans conștient se inspiră din aceste tradiții ancestrale, integrând în același timp perspective moderne din psihologie, somatică și arte expresive.
Origini antice și ritualuri
De la societățile preistorice la civilizațiile consacrate, dansul a fost folosit pentru a se conecta cu divinul, a exprima durerea sau celebrarea și a uni comunitățile în ritualuri comune. Antropologii au observat că mișcarea ritmică și dansul colectiv sunt comportamente umane aproape universale - centrale pentru ceremonii precum riturile de trecere, tranzițiile sezoniere și vindecarea spirituală.[1]
Exemplele includ dansurile de transă ale poporului San din Africa de Sud, ritualurile de tors ale misticilor sufiți și ceremoniile bazate pe tobe în tradițiile afro-braziliene și native americane.[2] Aceste practici urmăreau adesea să inducă stări alterate de conștiință pentru vindecare colectivă, introspecție spirituală sau crearea de legături sociale.
Vezi: Origini antice și ritualuri
Evoluție către Dansul Conștient Modern
În secolul al XX-lea, dansul a reapărut ca instrument de vindecare prin discipline terapeutice precum Terapia prin Dans/Mișcare (DMT), inițiată de figuri precum Marian Chace, Mary Whitehouse și Trudi Schoop. Acești practicieni au recunoscut că mișcarea poate fi folosită pentru a accesa emoțiile, a elibera traumele și a sprijini integrarea.[3]
Prin anii 1970 și 1980, au început să prindă contur și practici de dans conștient non-clinice. Cele 5 Ritmuri ale lui Gabrielle Roth și terapia prin artă bazată pe mișcare a Annei Halprin au pus bazele unei mișcări moderne care punea accent pe libertate, prezență și transformare.[4] În deceniile următoare, au apărut noi modalități precum Biodanza, Movement Medicine și Soul Motion, încorporând ritualul, psihologia și expresia creativă în experiențe de dans accesibile.
Cross-Cultural Perspectives
Contemporary conscious dance reflects a wide array of cultural influences. Many practices borrow from African diaspora movement, Indigenous ceremony, Eastern philosophy, and Western therapeutic models. While this synthesis allows for innovation and inclusivity, it also raises questions around cultural appropriation and the ethical use of ancestral knowledge.
Facilitators and communities are increasingly calling for culturally respectful frameworks that honor the origins of movement practices and acknowledge their spiritual and historical significance.[5] Today’s global dance scene includes conversations around decolonization, accessibility, and the preservation of lineage-based wisdom alongside open-source creativity.
References
- ↑ Dunbar, R. (2014). How conversations around campfires came to be. Frontiers in Psychology, 5, 1135. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2014.01135
- ↑ Aldridge, D. (1996). Music therapy research and practice in medicine: From out of the silence. Jessica Kingsley Publishers.
- ↑ Levy, F. J. (1988). Dance movement therapy: A healing art. American Alliance for Health, Physical Education, Recreation and Dance.
- ↑ Roth, G. (1998). Maps to ecstasy: A healing journey for the untamed spirit. New World Library.
- ↑ Turino, T. (2008). Music as social life: The politics of participation. University of Chicago Press.